"Dar daca ziceti c-o s-aveti grija, atunci scrieti acolo ca de cunoscut l-am cunoscut destul de bine, i-am fost chiar prieten. Cel putin, asa ma numea dumnealui cand vorbea despre mine. Multi spuneau ca ar fi fost cam ticnit. Dar, sa stiti, in fond, era un om bun. Niciodata nu mi-a adresat vreo vorba urata, desi n-as putea spune ca nu i-am facut destule. Dar dumnealui trecea totdeauna peste ele. De la dansul am caietele astea. Altceva nu mi-a lasat cand s-a prapadit saracu'! Cateodata, cand mi se face dor de dumnealui sau cand vreau sa-mi amintesc intamplarile acelea de pe vremea cand eram si eu mai tanar, le deschid si mai citesc din ele, desi mare lucru nu-nteleg. Sunt aici, pe masa. Puteti sa va uitati prin ele. Dar de dat de tot, oricat m-ati ruga, nu vi le dau! "

COSTACHE OLAREANU ii cunoaste pe Petru Cretia, Tudor Topa, pe violonistul Mihai Constantinescu, pe Radu Caplescu, pe Paul Gherasim, pe Dina Burghele si Mona Giurescu, pe Tudor George, pe Ghelber, pe actrita Corina Constantinescu si pe multi altii, pe care ii frecventeaza cu asiduitate.

N-au trecut vreo doua saptamani, deh! aveam si eu diverse angarale, pana intr-o miercuri, cand mi-am zis, ei, ce-ar fi sa-i fac o vizita? Stiti cum m-a primit? In primul rand, m-a poftit in casa, chiar in biblioteca sa, unde zicea ca si doarme, mananca, ma rog, acolo isi facea veacul. Avea atatea carti ca nu mai incapeau pe rafturi, stateau mormane pe jos, pe pervazul ferestrelor, pe pat, pe scaune, ca n-aveai unde sa-ntorci. Mi-a aratat si mie cateva din ele, cu lucratura frumoasa, cum n-am mai vazut, niste... niste... Ait, c-am uitat cum le zicea! Ma rog! Una avea prins de ea un lant, ca erau din acelea si mai vechi decat... da, erau scrise de mana, cu multa migala. Le legau calugarii cu lanturi de rafturi ca sa nu le fure careva. Erau scumpe de tot, ba, zicea dumnealui ca unele serveau si de leac la nu stiu ce boli. Luai o terfeloaga din alea, o bagai in cazan, o fierbeai dimpreuna cu broaste testoase si cu ierburi culese de pe cine stie unde si iesea o solutie pe care o beai sau te ungeai cu ea si-ti lua durerea cu mana. Tare ma minunam de tot ce-mi spunea si nu ma mai saturam sa-l ascult! De-atunci am tot venit la dumnealui din ce in ce mai des. Aproape ca nu lasam sa treaca zi fara sa-l vad macar pentru cateva minute. Daca era mai pe seara, ma lua cu dumnealui la cate o plimbare, ca ii placea foarte mult sa se plimbe pe strazi cu mainile la spate si sa discute diverse, asa cum ii veneau in minte, sa povesteasca vreo intamplare sau sa vorbeasca despre ce mai citise prin cartile alea pe care le tot cerceta cat e ziua de lunga. Ce ma puteam eu compara cu dumnealui, dar zau! Cat de prost sa fi fost si numai cu cateva clase facute, cum am facut eu, si tot stateai sa-l asculti si pana la urma sa-ti intre-n cap macar un sfert din ce-ti spunea.

Pentru mine, Costache Olareanu a fost mai intai o legenda. Facea parte dintre Seniorii literelor romanesti, pe cand eu inca uceniceam la Filologia bucuresteana. Cu acesti Seniori stiam ca sunt contemporam din punct de vedere biologic si calendaristic, dar ii simteam undeva deasupra, intr-un soi de Olimp al clasicizarii, intr-o istorie paralela cu prezentul, intens prinsi de faurirea literaturii romane. Unii dintre Seniori erau aplaudati oficial, altii isi pastrau nobletea in fronda sociala si artistica, fiind cu atat mai mult aclamati de iubitorii de fictiuni ce rosteau adevarul. Cei care facusera sa se nasca Scoala de la Targoviste vietuiau si scriau in a doua categorie. Aflam despre el ca duce, fortat de imprejurari politice, o existenta de picaro. Cand bibliotecar, cand profesor de psiho-pedagogia lecturii, cand muncitor necalificat la Timpuri Noi". Si intre timp ii apareau" Confesiuni paralele"," Ucenic la clasici"," Fictiune si infanterie"," Fals manual de petrecerea calatoriei","Avionul de hartie","Cvintetul melancoliei".. I le-am citit si multe pagini mi-au ramas aproape. Pe autor l-am vazut doar de cateva ori, din departare. Cand l-am intalnit pe Costache Olareanu si i-am strans pentru prima oara mana se facuse de 1999, vara. Se intampla aceasta in redactia ziarului Adevarul, la al carui supliment saptamanal, Adevarul literar si artistic, colabora constant. Avea afabilitatea intelectualului de rasa pura. Si chiar il inconjura o aura de mare Senior. Nu pot sa imi explic exact de ce nici acum, dar mi s-a parut ca putea fi oricand unul dintre cei patru muschetari, Athos, probabil, fara a fi sumbru. Legenda devenea om in carne, oase si spirit. Cand a luat Premiul ALIA, in primavara acestui an, i s-a oferit un computer performant si m-a frapat bucuroasa uimire de copil cu care privea masinaria. Avea o rezerva de tinerete ce parea inepuizabila. Stiam ca il roade boala, dar imi venea greu sa cred. Cu cateva zile in urma, m-a invitat, cu o amabilitate senioriala oarecum sfioasa, sa ii prezint romanul "Sancho Panza al II-lea" (reeditare a"Cu cartile pe iarba", din 1986) la Vaslui. Imi propunea sa imi arate si Husiul sau natal. Treburi gazetaresti m-au impiedicat sa ma duc. Cu si mai putine zile in urma am aflat, telefonic, vestea neagra: a murit Costache Olareanu. Ma bantuie o remuscare grea ca nu i-am fost alaturi cand ar fi vrut. Despartirea de Senior este, din aceasta cauza, de doua ori cernita. Citez ultimele cuvinte din" Sancho Panza al II-lea": Cel mai bine si mai bine e la inceputul lui iunie, ca nu e prea cald si ziua e lunga, iar noptile... Ce ziceti, n-ar fi o idee?". Dumnezeu sa-l aiba in paza pe omul Costache Olareanu in noaptea cea lunga, pentru ca merita. Istoria literaturii romane il are in paza buna pe scriitorul Costache Olareanu, tot pentru ca merita pe deplin.

1929 - 1 iulie. Se naste, la Husi, Costache, fiul lui Gheorghe Olareanu, avocat, si al Mariei Olareanu (nascuta Ciocarlan), casnica.
1966 - Aurel Martin il debuteaza in "Luceafarul", cu schita Un cer atat de aproape.
1967-1971 - Este metodist la Serviciul biblioteci din Ministerul Invatamantului, avandu-l ca sef pe Mihai Sora.
Profesor de psiho-pedagogia lecturii la" Scoala postliceala D. Marinescu" din Bucuresti.
1971-1982 - Lucreaza la Institutul de Cercetari Pedagogice si Psihologice, pana la desfiintarea acestuia.
Debuteaza editorial (1971) cu volumul de schite" Vedere din balcon" (Editura Eminescu).
Lucreaza la proiectul international" Evaluarea curriculumului scolar in perspectiva educatiei permanente" (impreuna cu sociologul Leon Topa).
Apare romanul "Confesiuni paralele" (Cartea Romaneasca, 1978).
Jurnalul" Ucenic la clasici" (Cartea Romaneasca, 1979) primeste Premiul Uniunii Scriitorilor.
Apare romanul" Fictiune si infanterie" (Cartea Romaneasca, 1980).
Apare" Fals manual de petrecerea calatoriei" (Editura Albatros).
1983 - Romanul" Avionul de hartie" (Cartea Romaneasca).
1984 - Premiul Asociatiei Scriitorilor Bucuresti pentru romanul" Cvintetul melancoliei" (Cartea Romaneasca).
1986 - Romanul "Cu cartile pe iarba" (Editura Militara).
1987 - Romanul" Dragoste cu vorbe si copaci" (Cartea Romaneasca).
1989 - 1 septembrie. Se pensioneaza pentru limita de varsta.
1990 - Este numit de catre Andrei Plesu consilier-sef la noul Inspectorat pentru cultura al Municipiului Bucuresti.
Initiator si director al primelor doua editii ale Festivalului de Teatru I.L. Caragiale".
1991 - Demisioneaza si, dupa o luna, este numit, sub ministeriatul lui Ludovic Spiess, director general in Ministerul Culturii, post din care va demisiona din nou, odata cu schimbarea ministrului.
1994 - Ii apare cartea de confesiuni" Poezie si autobiografie" (Cartea Romaneasca).
1995 - Volumul de versuri din perioada adolescentei" Caiete vechi si sentimentale" apare in colectia Akademos a Editurii Didactice si Pedagogice.
Este ales membru al Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor.
Obtine premiul Asociatiei Scriitorilor Bucuresti pentru volumul" Lupul si Chitanta" (Editura Albatros).
1996-1998 - Angajat la Editura Fundatiei Culturale Romane si directorul acesteia.
Colaboreaza la "Adevarul literar si artistic" cu rubric Fereastra.
Primeste titlul de cetatean de onoare al orasului Targoviste.
1998 - I se reediteaza, la Editura Allfa, volumul Ucenic la clasici.
Apare in colectia Biblioteca pentru toti" a Editurii Minerva, o selectie de texte cu titlul, Vedere din balcon.
1999 - Ii apare, la Editura Albatros, o culegere de tablete publicate in"Adevarul literar si artistic", cu titlul Merci pour les covrigi, iar la editura Institutul european, cartea de fictiune Scrisoare despre insule.
Devine cetatean de onoare al orasului Husi.