Alexandru Ioan Cuza

„Cuza si Hușii”
Argumente solide in favoarea teoriei conform căreia domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a născut la Huși, sunt prezentate cu generozitate in cartea „Cuza si Hușii” a fostului director a muzeului hușean Gheorghe Melinte, editata de Constantin D. Donose , plecând de la cele scrise de Theodor Codreanu în „Istoria Hușilor” :”Hușul este o comoară extraordinară, utilizată foarte prost, in care profitorii si risipitorii au cuvântul inaintea oamenilor intelepți, și cu dragoste de locurile natale. Și acesti jalnici risipitori au impins cu piciorul, in prapastie, valori de care nici acum nu-și dau seama… exemplul cel mai trist este casa in care s-a nascut Al.I.Cuza… Casa nu numai ca nu a devenit un centru muzeistic de interes național, dar a și fost dărmată, cu toata iresponsabilitatea, în anii socialismului. Ca prin minune inca mai exista poza ei si hușenii ar trebui sa spele rușinea reconstruind-o”.
…Alexandru Ioan Cuza
Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) si al statului national România (1862-1866). Sub domnia sa, s-au pus bazele dezvoltarii moderne a națiunii române din punct de vedere economic, social, politic si cultural.
A participat la miscarea revoluționara de la 1848 din Moldova, iar dupa aceea la miscarea pentru Unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859 a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 si al Tarii Românesti, infaptuindu-se astfel unirea celor doua tari. Devenind domnitor, Cuza a obtinut prin demersurile sale, recunoasterea unirii din partea marilor puteri. In anii domniei lui Cuza, a fost desavarsita Unirea Principatelor printr-o serie de acte de guvernamant, ca: contopirea adunatorilor de la Iasi si Bucuresti intr-un parlament unic, numirea unui singur guvern si fixarea capitalei noului stat la Bucuresti (1862).
Întâmpinând rezistenta guvernului si a Adunării legiuitoare, alcătuite din reprezentanții ai boierimii si marii burghezii, precum si a bisericii, in înfăptuirea unor reforme burgheze, Cuza formează in 1863 un guvern sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, care realizează secularizarea averilor mânăstirești (decembrie 1863) si dizolva Adunarea legiuitoare (2 mai 1864). In același an, Cuza supune aprobării poporului, prin plebiscit, o noua constituție (statut) si o noua lege electorala, menita sa asigure parlamentului o baza mai larga, si decretează (14 august 1864) legea rurala conceputa de Mihail Kogălniceanu, care, cu toate limitele ei, a reprezentat un moment însemnat in dezvoltarea capitalismului, desființând iobăgia multiseculara. In timpul domniei lui Cuza au fost eliberate codul civil si codul penal, legea pentru obligativitatea învățământului primar, s-au înființat universitățile de la Iasi (1860), care ii poarta azi numele, de la București (1864), a fost dezvoltata armata nationala etc.
Fostii prieteni ai lui Alexandru Cuza au complotat sa-l detroneze pentru ca tradase idealurile grupului care l-a propulsat. Nu numai ca tradase idealurile grupului, dar, pentru propriul interes, era pe punctul de a periclita Unirea. Asta a fost cauza care a dus la lovitura de stat de la 12.02.1866. A.Cuza a aflat de la informatori, dar a preferat sa abdice dect sa-i reprime pe complotisti. E absolut sigur ca A.I.Cuza a stiut de pregatirea loviturii de stat inca din decembrie 1865 cand se intalnise cu Ghica si Slatineanu la conacul celui din urma, si cand cei doi, prieteni de o viata, i-au dat de inteles ca nu poate ramâne principe dupa finele lui ianuarie 1866 (cand ii expira termenul de 7 ani). Evident, ar fi putut sa aresteze complotistii, pe care-i stia toata lumea, dar la ce bun, din moment ce era clar ca daca nu abdica tara va fi ocupata de trupele celor trei imperii (informatia ii fusase confirmata si prin filiera francmasona de la Paris). Concluzia care s-a tras a fost ca oricare din localnici, chiar si cel mai bun, este prizonierul mentalitatii locului. Asa s-a ajuns la ideea aducerii unui rege strain. Nu stiu cât de mult a avut hotararea asta de a face cu „mentalitatea locului”, din moment ce, daca se continua republica, domnul ar fi fost, mai mult ca sigur, ales dintre cei ce facusera Unirea. Ori, toti acestia, erau crescuti si educati in Apus, de unde isi insusisera mentalitatea occidentala, inclusiv ideile liberale si francmasone. Problema Românilor, pravoslavnici in gândire si traditie, era ca mai fiecare boier din Moldova si Muntenia, plus trei sferturi din Fanari, erau „os de domn”. Numai un print strain si interzicerea prin Constitutie a tuturor titlurilor ereditare de noblete putea rezolva problema asta. In plus, se realiza o „legatura de sânge” cu Apusul si o rupere de influenta Rusiei si a Portii Otomane. Istoria a dovedit ca au avut dreptate.
Expulzat, ex-domnitorul si-a petrecut restul vietii in Germania, unde a si murit (1873). A fost inmormântat la mosia sa de la Ruginoasa (jud. Iasi). Cuza a intrat in istorie ca o figura de domnitor progresist.