Istorie
| Scurt istoric… |
 De fapt prima mențiune a Hușilor apare in Scrisoarea din 17 decembrie 1487, trimisa de Stefan cel Mare brașoveniilor, scrisoare redactata in „Huschy” (I. Bogdan, Documentele lui Stefan cel Mare, vol. II, Buc. 1913, p.379). Istoria Hușilor intra într-o noua etapa in timpul lui Stefan cel Mare(1457-1504), când va deveni reședința domneasca. Acum 500 de ani, in 1495, într-o epoca de mare înflorire economica a Moldovei, marele voievod a ctitorit, la Huși Biserica Sfinții Apostoli Petru si Pavel. |
| …Vechiul targ al Hușilor |
| Si urmașii săi au acordat o deosebita atenție acestui târg: Bogdan al III-lea, Petru Rareș, Iliaș Voda, Al. Lăpușneanu. Ioan Voda cel Cumplit își organizează tabără, in 1574, la Huși, in vederea pregătirii si desfășurări campaniei antiotomane. In 1598, in timpul domniei lui Ieremia Movila, s-a înființat Episcopia Hușilor, in cadrul căreia au păstorit mari cărturari, ca: Dosoftei, episcopii Mitrofan, Varlaam, Veniamin Costache, Melchisedec Ștefănescu. La aceste mari „instituții domnești”, de secole, se poate adaugă si vestita prima „Școală de viticultura – Dimitrie Cantemir”, devenita in timp Liceul Agricol, înființată la data de 15 ianuarie 1908 de marii demnitari de stat Nicolae Lupu, Gh. Teleman, primarul Dobrea Dobreanu, sprijiniții de la „centru” de marile personalități ale agriculturii si învățământului, Spiru Haret, G. Ionescu-Șisești si I. C. Teodorescu. Primele documente scrise despre existența plantațiilor viticole pe plaiurile podgoriei de azi au apărut înainte ca denumirea de Huși sa fie menționată. Dintr-un act al lui Alexandru cel Bun, datând 1415, rezultă o delimitare a vechii podgorii. Pe firul istoriei ne putem confrunta si cu alt document, datat 20 august 1436, regăsind, de fapt acelasi spațiu menționat in 1415 ceea ce demonstreaza ca existau plantații de vii cuprinse pe plaiurile Epureni – Pâhnesti – Huși. In 1415 Alexandru Voievod daruiește lui Nichita si Dobre doua sate la Draslavița… (Hușul de azi), menționandu-se in 1436 intr-un alt document „…Iezerul și via …” de pe aceleași locuri. Documentele vremii ne mai dau de stire ca între anii 1600-1662 s-au plantat vii intinse pe plaiurile Saca si Ochi, la Huși fiintând viile domnesti. Despre calitatea excelenta a vinurilor de Huși există consemnări chiar si mai vechi, ele aparținand unor călatori straini care au strabătut Moldova medievala, semnificative fiind, in acest sens, fie si numai cuvintele scrise de Marco Bandinus, pe la 1646: „Hușul, straveche asezare a podgoriilor Moldovei, produce un vin gustos, aromat si foarte mult cautat”. De la Stefan cel Mare si Sfant pana la Alexandru Ioan Cuza (domnitor originar din Husi) mai toți marii voievozi ai neamului si-au avut resedința domnească, asezamânt creștinesc si lacaș pentru vinurile bune – „in resedința” domnească de la Huși. Sunt locuri care, atragand parca gratia zeilor, au produs prin rodnicie si prin harnicia oamenilor bunuri cu valoare perenă, au intreținut ocupații care au innobilat aceste asezări. Instituțiile si personalitatile acestor locuri au desavarsit dărnicia naturii si stradania bastinasilor confundându-se cu aceasta. Strălucirea lor dând stralucire emblemei cetații. Orasul Huși si imprejurimile sale sunt din acele asezari in care locuitorii si cei ce s-au consacrat faimei lor au adus ținutului renumele de „țara a vinurilor” prin rodul viilor si vinurilor inconfundabile. Nu mai putin de 300 de nume de mare prestigiu pentru istoria si cultura noastră sunt fii ai acestor meleaguri fertile. Marele om de stat si cărturar Dimitrie Cantemir „rege intre filozofi si filozof intre regi” (asa cum l-a declarat Academia din Berlin), s-a născut in satul Silișteni in apropiere de Huși (azi comuna cei poartă numele). Mentionand in „Descriptio Moldavae” vinurile Moldovei, el constată că… „vinul cel mai bun se face la Cotnari, indată dupa acesta vine vinul de Huși”… Dupa Nicolae Iorga si multe dovezi istorice atestă (inclusiv casa) in care s-a născut domnitorul Alexandru Ioan Cuza „părintele cel binevoitor si slobozitorul neamului țăranesc” (citat din scrisoarea adresata domnitorului, de țărani din judetul Falciu). |