NICOLAE STEINHARDT

Ce reprezită botezul lui Steinhardt
-o comunicare cereasca-
De cate ori mi se da posibilitatea sa evoc botezul parintelui Nicolae Steinhardt, mi se ofera prilejul de a evoca providenta divina, prin aceea ca eu am fost o mana intinsa din partea Bisericii Ortodoxe Crestine in numele Sfintei Treimi, iar fostul evreu, parintele Nicolae sa fie o mana intinsa catre intelectuali si tineret si sa le spuna: „iata, eu am cunoscut pe Hristos prin Taina Sfantului Botez, ca Pavel pe drumul Damascului, caci alfel cum se poate explica starea de fericire pe care am trait-o eu, imediat dupa savarsirea botezului, de catre calugarul meu (Pr. Mina), decat ca botezul este adevarat, ca Sfintele Taine sunt adevarate”. (Jurnalul Fericirii, pag.85, Cluj, 1995).
Da, vin sa spun, ca aici vedem o mana a proniei dumnezeiesti. Un mod de a ne vorbi, un mod de a comunica cu noi, fiii Bisericii, fiii Imparatiei Sale, intr-o perioada cand puterea intunericului pagan se abatuse asupra noastra si omenirea (o treime din lumea crestina) cazuse prada puterii antihristice. Soarele, Evanghelia lui Hristos, a fost umbrita de intunericul ideologiei materialiste, comuniste. Ierarhia bisericii a fost data jos de pe firmamentul Bisericii Ceresti, iar societatea crestina fusese insangerata, iata ce putem spune diferitelor categorii sociale din Rasarit, care au patimit ca si Nicolae Steinhardt, pe cand se afla in penitenciarul Jilava, in anul 1960.
La acelasi penitenciar, ma aflam si eu in acea perioada, in celula 18 de pe reduit. Era o celula foarte aglomerata, paturile supraetajate la trei nivele, eu aveam patul la etajul al treilea; cand, intr-o noapte, usa se deschise cu zgomot si este impins in celula, un om cu bocceaua sub brat, inspaimantat si nedumerit, nestiind ce are de facut, toate paturile erau ocupate, ba erau si cate doi in pat.
Eu, observandu-l, i.am facut semn sa urce la mine. El a gandit atunci ca nu are altceva de facut decat „sa urce ca o maimuta pe craca „(Jurnalul Fericirii, pag.82-84). Ii zic: „hai sa mai dormim o tara, caci acusi se face ziua”, „Multe multumiri”- raspunde noul venit, si se supune docil. Dimineata face cunostinta, aflu ca este evreu si face parte din grupul intelectualilor Constantin Noica. Sunt condamnati pentru ca aveau clubul lor si convingeri crestine de spiritualitate romaneasca, nefiind de acord cu ideologia materialista atee, motiv pentru care au fost condamnati la ani grei de temnita, pedepsele fiind cuprinse intre 10 si 20 ani inchisoare. Evreul fusese condamnat la 11 ani inchisoare, pentru ca era membru al acestui grup (toti membri ai Uniunii Scriitorilor) si nu a primit sa-i denunte, ramanand fidel prietenilor sai. Desi nu era crestin si nici de nationalitate romana, scriitorul Steinhardt s-a dovedit a fi un om cu demnitate, ramanand alaturi de colegii din Uniunea Scriitorilor, aparand alaturi de ei o cauza dreapta.
De la inceput detinutul evreu s-a atasat foarte mult de mine, l-a
impresionat faptul ca eu nu am manifestat nici un fel de retinere fata de persoana sa, chiar daca el era un evreu, iar eu un preot monah crestin. De asemenea l-a impresionat si faptul ca eu eram condamnat tot pe motiv ca luasen atitudine fata de abuzurile autoritatilor comuniste, manifestate vis-a-vis de biserica. Aceasta a fost pentru el un sprijin moral, intarindu-se convingerea ca nu a gresit cand a ales sa lupte pentru o cauza dreapta.
„Iata cu adevarat israelitean in care nu este viclesug” (Ioan(I,46-48)). Da, Nicolae Steinhardt a aflat pe cel despre care a scris Moise in lege. Iar Domnul il scoate in evidenta aratand ca este cu adevarat fara viclesug. Cand l-a chemat Domnul el a raspuns cu daruire pana la jertfa, cu o mortificare intreita. Da, de trei ori – a dat dovada ca accepta lepadarea de sine (mortificarea) si anume :
– cand s-a hotarat sa ramana fidel grupului alcatuit din oameni de cultura crestini si romani, fara sa-i tradeze;
– cand a cerut botezul crestin , renuntand la Legea Vechiului Testament;
– cand a cerut sa depuna votul monahal in M-rea Rohia, lepadandu-se intru totul de duhul lumesc.
Iata ca Domnul ne cerceteaza prin grupul de intelectuali care s-au dovedit solitari in credinta lor, marturisindu-o chiar si cu pretul vietii. Pentru aceasta Domnul le confirma credinta lor si atitudinea lor statornica si demna pe care o scoate in evidenta prin faptul ca il cheama pe Nicolae Steinhardt la botez. Aratand ca botezul este adevarat si adevarate sunt toate Sfintele Taine. Deci, cu alte cuvinte, si voi cei din grupul Noica, aparati o cauza dreapta si sfanta.
Autenticitatea botezului crestin, a prezentei harului in Sfintele Taine, este confirmata si de starea de fericire pe care Nicolae Steinhardt o traieste imediat dupa botez. Iata cum ne vorbeste Domnul intr-o perioada foarte critica, cand in mod grav, in special intelectualii se lepadau de credinta, propangand ateismul si rationalismul pagan.
Da, Domnul ne vorbeste prin israeliteanul in care cu adevarat nu este viclesug. „Veniti la Hristos, eu l-am aflat pe Mesia despre care a scris Moise in Lege”. Am vrut prin prezentarea de fata, sa atrag atentia intelectualilor si tineretului despre felul cum ne vorbeste Domnul. Intelectualii din grupul Noica au marturisit credinta, iar Domnul le raspune ca intr-adevar credinta lor este sfanta si dreapta. Luptati pentru credinta cea dreapta, aparati credinta cea adevarata.
As vrea sa fie cele spuse, un imbold pentru ca si voi, astazi, sa facem mai mult pentru apararea dreptei credinte. Cel mai mic intre muritori,

Arhimandrit Mina Dobzeu