Ernest sihastru’…Povestea lui Ernest incepe cu un manual de fizica editat in perioada interbelica. Daca mai adaugi cateva reviste de Stiinta si Tehnica si o nemasurata indemanare si abilitate obtii povestea vietii unui om. In casa sa situata pe strada Calarasi, inca de la intrare ramai fascinat de inovatiile practice prin care Ernest isi usureaza traiul solitar. Aici totul iti arata ce se poate face cu cateva scule, sarma, cutii de conserve, cateva bucati de plastic si extrem de multa ingeniozitate.

Dispozitivele concepute de Ernest – de la simple intrerupatoare pana la trape automate pentru accesul pisicii sau capcanele de soareci cu semnalizare automata – au cateva trasaturi comune: sunt creatia exclusiva a eroului nostru si sunt executate cu scule pe care tot el le confectioneaza, imbunatateste si le personalizeaza pentru lucrarile la care ii sunt necesare
La geamul casei te intampina doua sisteme originale: unul prin care geamul se deschide si se inchide automat atunci cand pisica vrea sa intre in casa- sistem cu doua contragreutati care, in momentul in care pisica ajunge in varful unei scarite, deschide geamul si cand paraseste scarita inchide geamul cu o intarziere de aproximativ 30 de secunde, si altul prin care poate trage storurile la geamuri din pat – sistem format din niste cordeline trecute prin scripeti si comandate de o manivela eleganta.
Prizele, stecherele, veioza, sculele de tamplarie, resoul, incalzitorul electric sau surubelnite si masini de bobinat, toate sunt “productie proprie”, lucrate cu multa migala. Toate poarta “marca fabricii”- un inel sau o eticheta de bronz pe care sunt gravate intialele autorului si anul fabricatiei.
In decursul timpului a observat un lucru: capcanele pentru soareci trebuie concepute diferit, functie de tipul de soareci. Pentru soarecii din hambar a creat un tip de cursa foarte sofisticata “pentru ca astia ataca fulgerator si nu-i poti prinde cu capcana care se inchide normal”. Pentru soarecii de casa are o capcana aproape “clasica” doar ca e confectionata de el si are un sistem de semnalizare electric care ii permite sa afle cand un soarece a fost suficient de naiv.
Pentru bucatarie a imaginat un dispozitiv simplu care aplicat pe capac, transforma vasul intr-o veritabla “oala sub presiune”.
Multitudinea de dispozitive si aparate imaginate sau confectionate dupa model de mainile lui ii dau posibilitatea de a se izola, caci Ernest considera ca “Husul asta e un mare teatru, numai ca eu nu sunt actor in el”.

Casa cu interiorul afara

Mos Ion Frent, octogenar, care a murit in urma cu cativa ani, desi a avut o viata grea, a crescut si invatat sapte copii, iar dupa ce sa ramas fara pamant, vie si casa, si-a construit o noua casuta, undeva la marginea Husului, pe care la batranete a inceput sa o decoreze in culori vii. Dupa ce a mesterit sub streasina un portativ, matusa Ileana, sotia, o femeie domoala de altfel, a sarit cu gura: „ce faci mai omule? Ai inceput sa-mi boiesti casa cu pasarele (notele muzicale)?”
A doua zi, mos Ion, ca s-o imblanzeasca, a sculptat si „boit” langa usa de la intrare, vresurile: „Ti-am pus in prag plapande flori / ca la intrare si iesire / Discret, prin zambet de culori / Sa-ti vorbeasca de iubire.” Baba s-a potolit, iar mosul si-a continuat „opera”. Timp de un an, casa a fost decorata cu basoreliefuri, picturi de inspiratie filosifica, literara, cosmogonica. Doi soti – parintii – Ion si Ileana, iar in jur, sateliti, copiii – arhitect, profesor, farmacist, economist, inginer etc.- fiecare pe orbita lui. Intr-alt loc: Prometeu inlantuit; cheia catuselor in mana femei. Pe un decor sideral, trece o cometa-racheta pe care scrie: „Pe-o cometa iti scriu versul / Sa strabata universul / Si sa duca printre stele / Semnele iubirii mele…” si multe alte „trasnai”.
In cei cativa ani de cand s-a mutat aici si-a plantat niste pomi, de la cires pana la nuci, cateva randuri de vie, unde si-a amenajat cateva masute rustice dar functionale, la care ne asezam noi, condeierii locali, cu ziaristi, artisti, veniti de prin alte parti (acad. Dinu Moraru, A. Paunescu, A. Blandiana, Grig. Elisei, V. Filip etc.) Mos Ion lua vioara si incepea sa cante, pasind rar, chipurile sa citeasca notele de pe portativ, de fapt melodia el o stia marunt; apoi se intorcea spre noi, ne rasturna in pahare un minunat vin untdelemniu sau rubiniu, apoi recita dintr-un poem original mai amplu: „Arbore gigant natura / Eu din trupul tau cel viu / Imi improvizez pictura / Si poemul eu mi-l scriu. Continua cu versuri din mari poeti de la Shakespeare, Puskin, Esenin la Eminescu, Blaga, Bacovia, Toparceanu, continuand cu reflexii filosofice dupa Schopenhauer, Conta sau Ralea si ceea ce este important, nu se repeta niciodata. Mos Ion Frent nu a facut multa scoala, dar a citit mult si bine si a retinut esentialul din carti si din viata.
De putin timp a murit si matusa Ileana, casa a ramas singura, nici noi nu o mai vizitam. A inceput sa se deterioreze. Edilii locali, mai marii culturii judetene, nu au bani pentru protectia casei, desi unii prestigiosi intelectuali care au vizitat-o au spus ca este tot atat de valoroasa ca si ideea cimitirului vesel de la Sapanta. Se pare ca fiul lui mos Ion, arhitectul, s-a gandit, cu modestele-i posibilitati, sa-i mareasca streasina si sa-i dea un strat incolor, impermeabil. Nu de alta, dar aceasta casa, fiind cu interiorul infara, este deschisa ca sufletul romanului, care este ca nucul cu radacina pivotanta, desi:
„Nucul mare si rotat
De sale se indoaie
El cand are rod bogat
Atunci ia bataie.”