SI am uitat sa mai scriu ceva. Am citit fabula plina de subitelesuri a domnului Eusebiu Constantin si m-am gadit sa... "dau" si eu o fabula. Era o data o pajiste, pe undeva prin estul tarii. Pe pajistea aia erau niste oi, la inceput vreo 25 de mii, apoi incet-incet s-au mai adunat. Mai erau si cativa caini, destul de cuminti in comparatie cu altzii, si cativa magari impusi de pe alte pajisti. Fiecare oaie avea bucatzica sa mica de pajiste dar sigura. Pe care in mod sigur tot crestea putina iarba, nu pe saturate dar destul ca sa se intretina. Si daca pe vreo oaie o dureau dintzii si o lua razna pe pajiste, cainii aveau grija sa o readuca la "patratzica" ei. A plouat destul timp, cu fulgere si tunete, ca bietele oi aproape ca nici nu mai gaseau iarba. Doar strecurandu-se printre trasnete si pe cararile, care erau trasate la fel pe toate pajistile tarii. Dar deodata, in miez de iarna, a iesit soarele. Fulgerele au plecat, si, incet-incet, a inceput sa creasca iarba. S-au gasit cativa berbeci care sa acapareze o parte de pajiste si sa si-o extinda fiecare, incet-incet, folosind munca altor oi si iarba altor pajisti. Acestia se bucurau de o prietenie stransa cu cainii, care si ei trebuiau sa manance, intr-ul fel sau altul. Seful ciobanilor era unul ramas de pe vremea fulgerelor, care insa avea o mica influenta asupra pajistii in discutie. Dupa el a venit sef un tzap, care prefera sa-si pieptene barba si sa se uite crucis din umbra codrului batran. Cum acum traiau o viata libera, au ales si oile noastre, dupa bunul plac si nesilite de nimeni, un cioban. La inceput acesta a fost unul de pe vremea fulgerelor. Dar oile se emancipau, incepeau sa inteleaga libertatea, asa apoi au ales unul, de meserie profesor, care insa cauta cam des apa de izvor si rasarita si... se cam rezema in bata in loc sa conduca oile pe la iarba. Se rezuma la a le... trimite pur si simplu pe pajiste, cu ochii in soare. Si a aplica un muls la fel ca al altor oi de pe alte pajisti. De fapt oile se mulgeau la fel pe toate pajistile tarii. Numai ca acum din cauza infiltratiilor in sub-straturi, de ceva timp, patratelele oilor incepeau sa se surpe si sa dispara. Oile o luau razna, cateodata cam abuziv pe alte patratele, iar cainii cam se lungeau la soare, inca mai dainuia stransa prietenie cu berbecii cei ajunsi. Si tot de ceva timp, aparuse moda ca unele dintre oi sa plece pe pajisti foarte indepartate. Uneori mai vizitau familia ramasa pe pajistea noastra, defiland de obicei cu o lana foarte stralucita, chiar frumoasa in unele cazuri, cumparand patratele de pajiste sau renovand pe cele deja avute. Insa aceste oi in multe cazuri behaiau fara noima, jignitor si paradoxal impotriva pajistii lor. Si alti miei, naivi si netrecuti prin viata, le cam ascultau. Apoi pe pajistile tarii a venit moda ca ciobanii de stanga sa pice, ca mulg oile prea tare, si se ingrasa, ca vine unul, cel mai "cioban de cioban", seful lor, care face o minune si peste noapte va face sa creasca lungimea ierbii de trei ori. Si oile noastre au ales un cioban prieten de-al astuia. Magarii rageau in legea lor si putine oi stateau sa-i asculte sau putine oi le dadeau importanta. In unele cazuri magarii erau hraniti de anumite oi si acele oi care intelegeau acest fapt erau putine. La inceput a fost bine. Pana cand au inceput sa moara sperantele in mai bine ale oilor. Asa s-a reajuns la inceput, la starea de fapt dinainte. Lungimea ierbii a fost tot aceeasi, ciobanul tot cioban, apa de izvor ba mai multa ba mai putina, dupa cum... ploua, mulsul decurgea in acelasi mod ca pe vremea tuturor sefilor ciobanilor, pajistea se deforma dupa cum treceau apele. De fapt devenise o lege nescrisa ca pe unele pajisti ale tarii sa treaca puhoaiele, sa mature tot in calea lor, ciobanii sa treaca in vizita de lucru cu fetze ingrijorate si cu mintea la ciobanitza vecinului, insotiti de o gramada de magari, care la fel ca intotdeauna behaiau in legea lor, dandu-si talente de inteligente atoatestiutoare, rageau la sange despre unele trebi si se faceau ca nu inteleg altele. Ciobanii luau masuri aiurea, pur nerealizabile, numai sa face oile sa taca. De exmplu le aruncau cate o legatura mica de fan pe o pajiste intreaga, avand pretentia sa sature toate oile de pe acolo. Si asa an dupa an. Apoi a venit o moda, ca sa se faca ca pe o pajiste extraordinar de indepartata, ca totzi cainii de peste tot sa treaca sub carmuirea ciobanariilor de pe fiecare pajiste. Bineinteles ca acum cainii latrau dupa cum canta ciobanul, mancau resturile lui si din pricina acestei foamete se imprieteneau bine cu unii berbeci si unele oi, care acum puteau mai usor sa calce pe cap alte oi dupa cum le dictau interesele personale. Mieii se faceau ca invata, aveau doi stejari care le faceau umbra si ceva copaci mai mici, dar... ori taiau frunza cainilor, ori se regaseau intr-o anumita borta de pe pajiste uneori, ca sa mai scape de gura oilor-parinti. Un lucru era sigur: de mici le placea al dracului apa de izvor. Si se mandreau cu treaba asta. Mai mult cu treaba asta decat sa laude ce apa buna au ei pe pajiste. Unii dintre ei auzisera sau poate chiar gustasera si acum tanjeau dupa ceva... "iarba". Apoi a venit apogeul cerului senin de deasupra lor: s-au unit toate pajistile de pe meleagurile lor, si i-au intrebat daca se unesc si ei. Diferiti ciobani s-au batut cu pumnul in piept ca e meritul lor, magarii si-au dat iar din plin aportul, iar oile visau acum la un paradis, ca vor avea iarba de-a pururi, ca mieii lor se vor infrati cu cei de pe meleagurile indepartate, ca nu se vor mai bate la sange intre ele. Dar nu stiau o treaba: iarba nu era toata la fel: la ei era verde, la celelalte era albastra. Asa ca intr-o anumita perioada de timp trebuiau sa gaseasca o culoare comuna. Dar le-a fost sugerat sa o coloreze si ele albastra, ca e mai usor. Si deoarece iarba acelora era mai lunga. Apoi cararile alora erau mai trainice, iar oile acelea erau mai serioase. Dar s-a crezut ca vor "face" un temperament comun si lumea va fi ideala. Insa era deja prea mult. Cum exista un Dumnezeu care vedea tot, acesta s-a suparat si a trimis o creatura interesanta, cu minte de caine sub acoperire, formatie de magar cu studii medii si vointa de cioban naiv care a trimis mesajul urmator: "Oilor, v-ati obisnuit ca ciobanii, din anumite interese, care le erau si lor dictate de alti sefi ai ciobanilor care la randul lor aveau si ei sefii lor, sa va dea toata iarba in fatza, fie placuta, fie neplacuta. Voi, in cele mai multe cazuri, nici macar nu trebuia sa o pasteti; doar sa o rumegati. Voi v-ati pastrat aceasta obisnuinta, ajunsa instinct chiar, unele ati crescut cu ea, altele ati deprins-o, dar o mai transmiteti si mieilor vostri. Nu mai asteptati ca sa va dea ciobanul iarba; cautati-o singuri. Ciobanul poate cel mult sa va dea patratica pe care sa va construiti stana. Insa voi trebuie sa puneti pai peste pai, piatra peste piatra, barna peste barna, chiar si neajutati de nimeni si veti avea stana voastra, cu satisfactia ca nu sunteti datori altor oi si ca e A VOASTRA SI NUMAI A VOASTRA. Mieilor, nu mai puneti umar la umar cand beti apa de izvor, ci calcati-va unii pe altii sa fiti primii la parau, asa va veti bucura de o apa mult mai proaspata si mai buna, iar pe viitor de o iarba de asemenea. Aflati ca in varful stejarului veti gasi multe solutii la probleme vietii; calcati-va, din nou zic, unii pe altii ca sa ajungeti in varf. Si cand veti ajunge acolo sa aveti puterea si intelepciunea sa descoperiti ca va aflati de fapt la radacina.... Oilor de pe pajistea asta, cand nu va veti mai baliga cu nepasarare pe pajistea voastra, ba chiar facand din treaba asta un act de bravura, desfiintand oile needucate care nu au nici buna crestere macar de a fi... oi, care se dau de gol prin behaituri si tzopaituri de prost gust, cand veti lua de gat berbecii prinsi cu matza-n sac sau ii veti desfiinta pe cei care behaie mai gros decat voi, cand veti lua la ciomege pe cainii care nu latra legea ci o fac dupa bunul plac, batucindu-i pana cand un simplu tzanc va da in vileag actele de coruptie ale sefului ciobanilor, atunci abia ati gasit capatul cararii spre o pajiste pretutindeni si intotdeauna VERDE. Un verde cum nici nu aveti puterea sa visati. Oilor care au plecat pe alte pajisti, nu behaiti a prost de cele care au ramas, ci avand experienta traiului printre oile straine, aplicati ceea ce ati gasit mai bun la acestea. Invatati si oaia vecina. Educati-va mielul sa aiba suflet ROMAN si seriozitate DE OM. Asa graiesc eu, asa sa speram spre MAI BINE si asa SA NE AJUTE DUMNEZEU." Paul Romila, 17/18 mai 2005... Collapse